http://www.osf.ro Feed Description en-us http://www.osf.ro/ro/program_articol.php?articol=37 (26 Martie 2007) Deşi peste o treime dintre gospodăriile din România (adică aproximativ două milioane şi jumătate) au avut un membru plecat în străinătate după 1989, statul român a intervenit târziu cu reglementări în acest domeniu şi a avut ca principal obiectiv limitarea fenomenului, arată studiul "Politici şi instituţii în migraţia internaţională: migraţia pentru muncă din România", realizat de Fundaţia Soros.

Cazul românesc este unul complex din punct de vedere al emigraţiei pentru muncă. Traseele utilizate pentru realizarea acestui tip de migraţie sunt numeroase, destinaţiile sunt multiple, procesul a cunoscut o dinamică accentuată. Putem vorbi în cei 16 ani despre câteva tipuri mari de trasee utilizate în emigraţia pentru muncă: trasee de migraţie privată (cele mai importante din punct de vedere al numărului celor plecaţi); trasee de migraţie legală mediată privat; trasee de migraţie legală mediată de stat, trasee de migraţie legală nemediată.

Practica ilegală a unei ocupaţii este deosebit de ridicată în cazul ocupării menajere şi al ocupării agricole în ţara de destinaţie. Construcţiile pentru bărbaţi (98% au muncit cel puţin o dată în acest domeniu), munca menajeră pentru femei (88%) şi agricultura (72% bărbaţi şi 28% femei) sunt principalele domenii de ocupare a românilor în străinătate, arată o cercetare realizată în anul 2006 de Fundaţia Soros. „Modelul dominant este cel în care migrantul în căutare de loc de muncă are deja o rudă la destinaţie. Aceasta îi „aranjează", de cele mai multe ori clandestin, ilegal, un loc de muncă rudei din ţară", afirmă sociologul Dumitru Sandu. Ponderea celor care au muncit clandestin este în creştere, de la 34% în perioada 1990-1995 la 53% după 2001.

Statul român a intervenit pe traseele de migraţie private cu reglementări nespecifice, relativ târziu (începutul anilor 2000), cu o intenţie evidentă de limitare a fenomenului. Întregul şir de reglementări care vizează regimul paşapoartelor în România şi introduc limitări dreptului de liberă circulaţie, măsurile legate de îndeplinirea unor condiţii la ieşirea din ţară, ordonanţa 112/2001 au ridicat serioase probleme indivizilor care şi-au asumat migraţia ca pe un act privat.  În mod evident există o justificare în introducerea acestor măsuri din perspectiva ridicării obligativităţii vizelor (momentul 1 ianuarie 2002) şi integrării în Uniune (momentul 1 ianuarie 2007). „Opţiunea statului român a fost una clară, cel puţin la nivel legislativ: reacţia în direcţia semnalelor venite dinspre statele europene, indiferent cu ce consecinţe asupra migraţiei private (calificată drept clandestină şi asociată cu o conotaţie negativă)", afirmă sociologul Monica Şerban, principalul autor al studiului.

Pe traseele legale prima intervenţie ar putea fi considerată cea din 1996. Sunt însă măsuri reactive, care vizează o singură destinaţie (Israelul). Abia în 2000 se încearcă reglementări pe traseele legale cu mediere privată. Intervenţia poate fi caracterizată mai degrabă ca ezitantă cu reveniri şi schimbări la nivel legislativ. Concomitent, sunt create premisele pentru apariţia traseelor legale mediate de stat. Anii 2004-2005 par a marca începutul unei noi etape în preocuparea statului român pentru migraţie: „apariţia Departamentului pentru muncă în străinătate şi a Corpului ataşaţilor pe probleme de muncă şi sociale  în structura Ministerului Muncii sunt semne ale schimbării viziunii asupra migraţiei. De la simplista condamnare a migraţiei derulate pe trasee private şi eforturile pentru „blocarea" ei, la încercarea de a răspunde necesităţilor migranţilor (inclusiv privaţi, care, în sfârşit, am spune, „există"), la eforturile de a cunoaşte, a proteja, a reglementa, a garanta", spune Monica Şerban.

Acordurile bilaterale reprezintă un instrument prin care statul român poate interveni eficient în reglementarea fenomenului, concomitent cu implicarea pentru susţinerea drepturilor cetăţenilor români aflaţi în străinătate. Cercetările anterioare ale Fundaţiei Soros arată că în acest moment, Italia şi Spania sunt principalele destinaţii ale românilor care muncesc în străinătate. În ultimii cinci ani, 50% dintre plecările la lucru în străinătate au fost  în Italia, iar 25% în Spania. Dintre aceste două ţări, România are un acord bilateral numai cu Spania.

Studiul Politici şi instituţii în migraţia internaţională pentru muncă din România abordează indirect şi chestiunea imigraţiei în România. În condiţiile în care emigraţia forţei de muncă creează un deficit major în industrii precum construcţii şi confecţii, România a devenit membră a Uniunii Europene şi nivelul de trai din ţara noastră este în creştere, ne aşteptăm ca în termen relativ scurt România să devină ţară destinaţie pentru cetăţenii altor state, în special cele din fosta Uniune Sovietică. Experienţa românilor plecaţi în Spania şi Italia arată că acordurile bilaterale sunt de natură să diminueze efectele sociale şi economice negative ale migraţiei. În acest context, este foarte important pentru România să înceapă să dezvolte politici coerente şi comprehensive în domeniul imigraţiei.

Puteţi accesa studiul aici.

Pentru detalii suplimentare vă rugăm să ne contactaţi. http://www.osf.ro/ro/program_articol.php?articol=34 (14 Decembrie 2006) Fundaţia pentru o Societate Deschisă a prezentat public rezultatele studiului "Locuirea temporară în străinătate. Migraţia economică a românilor 1990-2006." Peste o treime dintre gospodăriile ţării, adică aproximativ două milioane şi jumătate, au avut cel puţin unul dintre membri plecat în străinătate după 1989, iar,  la nivel de individ, ponderea persoanelor de 18-59 ani care au avut lucrat în afara ţării după 1989 ajunge la 12%. Intensitatea fenomenului s-a accentuat în special după anul 2002, o dată cu liberalizarea circulaţiei în spaţiul Schengen pentru români. În prezent, fenomenul plecării temporare la lucru în străinătate este de aproximativ trei ori mai intens decât în 2002.

În acest moment, Italia şi Spania sunt principalele destinaţii ale românilor care muncesc în străinătate. În ultimii cinci ani, 50% dintre plecările la lucru în străinătate au fost  în Italia, iar 25% în Spania.
Puteţi accesa aici raportul asupra migraţiei românilor.